Statistici
Acum câteva zile, la ora de biologie, vorbeam despre probabilitatea ca teoria lui Darwin (aia cu evoluția) să fie adevărată. Profa spunea că „statisticienii susțin că orice are o probabilitate mai mică de 1 la 10^50 de a se întâmpla, nu are, real, nicio șansă.
Eu și alt coleg susțineam cu îndârjire că, dacă Universul nostru e de fapt un „Vers” (că nu am nicio idee cum să îi zic dacă nu mai e „uni”) printre un infinit de alte „Verse”, un infinit ar fi cam destul să folosim șansa aia indiferent de cât de mică era. Alt coleg – și profa – susțineau cu aceeași îndârjire ca și noi, ideea că sigur există un Dumnezeu care ne-a creat. Eu spuneam că „putem presupune că există mai multe universuri…”. Profa spunea „dar de ce să presupunem? Există Dumnezeu și cu asta basta.” „Dar de ce să cred eu această presupunere?”… și așa mai departe.
Oricum, nu asta e ideea. „Statisticienii susțin că…” mă enervează. Pot să se ducă naibii cu tot cu studiile lor cu tot. Nu mai încercați să demonstrați ceva bazându-vă pe statistici. Puteți spune că „uite, scrie aici negru pe alb că asta se întâmplă”? Dacă nu, lăsați-mi în pace convingerile. Că n-o să reușiți să schimbați nimic.
Uite, spre exemplu ieri a fost Eurovision. Danemarca și Norvegia în general își acordă puncte una celeilalte. Danemarca nici măcar un punctuleț nu a avut de la Norvegia. E adevărat, majoritatea țărilor au dat punctele cum se și presupunea că o să se întâmple, dar asta nu înseamnă că statistica a fost „adevărul absolut”. (Da, sunt conștientă că punctele vin din voturi).
Așa că mai lăsați statisticile în pace și nu mai încercați să convingeți oamenii că „se întâmplă cutărescu lucru întotdeauna” doar pentru că așa zis statisticile.
*not sorry for the long aberație.
dee 